miercuri, 5 septembrie 2012

Despre rosie

Tomata sau patlageaua rosie sau simplu ROSIA

 Denumire stiintifica : Solanum lycopersicum sau Lycopersicum esculentum
     Aparţine familiei solanacee, clasa legumelor solano-fructoase, alături de cartof, vinete, ardei, batate, topinambur, fiind liderul cap de serie al acestei familii. A fost iniţial admirată ca şi plantă ornamentală.
     Este originară din Peru şi a fost adusă de pe continentul american imediat după descoperirea acestuia, în special în Europa, unde a început să fie cultivată pe suprafeţe întinse încă din secolul XVI. În prezent este cel mai popular fruct din lume (deşi practic este o legumă), producţia mondială fiind estimată la mai mult de 60.000.000 tone/an.
    Datorită înapoierii culturale, cât şi a conservatorismului prost înţeles şi aplicat, în România a fost impusă extrem de tardiv (1907), când după acţiuni repetate şi eşuate de a convinge populaţia despre virtuţile sale gustative, oamenii de cultură şi ştiinţă ai vremii au ajuns să consume public în centrul Capitalei noastre roşii, special pentru a promova această legumă.

     Poporul italian şi cel german au denumit tomatele în limbile lor „pomo d’oro“ (măr de aur), iar germanii „paradiesapfel“ (măr al paradisului) ca o recunoaştere a valorii sanogenetice ieşite din comun, cât şi pentru calităţile cromatice sau gustative ale lor !
     Prin ce excelează această legumă ? În primul rând prin uimitorul colorant roşu adică licopenul (licopena, licopina...).
    Date interesante despre LICOPEN care arată importanţa sa deosebită pentru sănătate ar fi următoarele :
a)     Este cel mai important reprezentant al familiei carotenoizilor
b)     Este singurul anti-oxidant a cărui cantitate sporeşte de circa 4-6 ori prin fierbere, observaţie ştiinţifică neexplicată încă, dar reală !!! (bulion / pasta de roşii de ex.)
c)      Licopen întâlnim în aproape orice aliment de culoare roşie dar mai ales în legumele de această culoare : tomate, căpşuni, grape-fruit roşu, ardei iute şi capia, gogoşari, guava, papaya, ulei de cătină, dar şi-n struguri
d)     Cea mai mare cantitate de licopen se găseşte în tomate (300-400 mg/kg)
e)     Uleiul de măsline amplifică substanţial absorbţia licopenului ; colorantul prezintă biodisponibilitate şi efect antioxidant scăzut în medii apoase, în timp ce mediile lipidice îl fac puternic reactiv şi biodisponibil. De aceea recomandarea de a consuma (măcar) o linguriţă de ulei de măsline imediat înaintea sau după ce am consumat vreun aliment sursă de licopen
f)       Chiar la concentraţii relativ scăzute de licopen, acesta are efecte antioxidante în protecţia celulelor, a membranelor celulare şi ADN. Capacitatea anti-oxidantă este de cel puţin 10 ori mai puternică comparativ cu vitamina E şi de 20-30 de ori mai slabă decât a faimosului şi uimitorului colorant negru, RESVERATROL (existent în tot ce-i negru : struguri, dude, mure, coacăze, varză şi ceapă „roşie” etc.)
g)     Este o substanţă cu efecte anti-tumorale marcate în general, şi specific în cancerul de prostată, sân, vezică urinară, pancreas, cervical, ovarian, uterin, intestinal, plămâni, piele
h)     Unii cercetători merg până acolo încât afirmă că forţa licopenului ar fi aşa de mare încât ajunge o singură roşie de dimensiuni medii consumată zilnic, pentru a ne da o protecţie sigură şi totală anti-tumorală pentru tot restul vieţii, fireşte DACĂ nu am fuma, nu am consuma alcool, cafea şi nu am folosi moduri nesănătoase de preparare termică a alimentelor (prăjit, fript, afumat)

i)        Protejează împotriva efectelor nocive ale radiaţiei ultraviolete şi mai ales împotriva apariţiei melanomului malign
j)        Alături de vitaminele C şi E, previne degenerescenţa maculară a retinei şi diminuează riscul de cataractă cu 50%
k)     Reduce semnificativ riscul aterosclerozei (incidenta infarctului miocardic scade cu 20-50% la persoanele ce consumă frecvent fructe şi legume bogate în licopen) şi procesele de îmbătrânire celulară
l)        În consumul de licopen se pun speranţe mari pentru prevenirea bolilor neoplazice, degenerative şi a maladiei Alzheimer
m)   Reduce şi LDL-Colesterolul
Mai există încă 2 coloranţi de culoare roşie extrem de valoroşi pentru sănătatea noastră :
-          Betanina (betazina) care există în sfecla roşie. Acest anti-oxidant are o forţă echivalentă cu 60% din forţa licopenului, fiind şi un imuno-stimulator de excepţie. Are predilecţie pentru tumorile hormono-dependente determinând moartea celulelor tumorale
-          Colorantul antocianid (antocianinele) există în toate fructele de pădure, avănd culoarea roşu-(discret)violaceu.. Culoarea sa este cel mai bine reprezentată la zmeură. Alte surse : sfecla roşie, struguri, grape-fruit. Reduce frecvenţa tuturor cancerelor, indiferent de localizare, atât prin acţiune directă de distrugere tumorală, cât şi prin reciclarea glutationului. Este de cca. 2 ori mai puternic decât licopenul
În afară de licopen, tomata ne mai rezervă şi alte beneficii pentru sănătate :
a)     Conţine o substanţă cu proprietăţi antidiabetice
b)     Conţinând >90% apă, face parte dintre cele mai sănătoase alimente (alături de pepeni, castravete....). Un aliment este cu atât mai râvnit de organism cu cât conţine un procent de apă care să-l depăşescă pe al acestuia (58-70% în funţie de vârstă)
c)      Conţine o substanţă cu proprietăţi antiinflamatoare medii asemănătoare cortizonului, dar fără nici unul dintre efectele adverse ale acestuia, constituind un bun remediu antireumatic
d)     Reprezintă o sursă de importantă medie privind vitaminele A, B1, B2, B5, B6, C, E, K şi mineralele K, Fe, Mg, Se, foarte gustoasă, dar şi foarte săracă în calorii (20 kcal/100 g produs), având şi un indice glicemic mic (10 unităţi). Este un remineralizant, revitalizant, depurativ şi detoxifiant valoros, putând fi indicată cu succes şi în toate curele de slăbire
e)     Are şi un efect diuretic slab
f)       Să nu uităm niciodată că orice legumă, fruct etc. creat de Dumnezeu conţine şi substanţe potenţatoare de efect (bioflavonoide sau flavone) care amplifică efectul vitaminelor, mineralelor şi anti-oxidanţilor, uneori de sute de ori
Sfaturi utile privind tomatele :
-          Reţineţi că “roşia face salata de legume, aşa cum banana dă savoare salatei de fructe !” (Dr. Mărginean Gabriela)
-          “Roşiile” ...galbene conţin în locul licopenului un alt carotenoid valoros (b-carotenul), a cărui forţă anti-oxidantă este însă de 5 ori inferioară colorantului roşu
-          Deşi alimentele de origine vegetală conţin <50 mg/100 g produs SARE, (spre deosebire de produsele de origine animală care conţin > 100 mg% sare), există totuşi 3 excepţii : spanac (510 mg%), ciuperci (200 mg%) şi tomate (150 mg%). Deci NU mai adăugaţi sare salatei de legume care conţine tomate şi de-asemenea reduceţi cât de mult adăugarea de sare tuturor alimentelor / preparatelor care conţin tomate
-          NU se va consuma cotorul verde al roşiei deoarece conţine o substanţă toxică existentă în toate legumele din clasă : solanina
-          Datorită conţinutului relativ echivalent molecular dintre acid oxalic / Calciu, roşia nu poate fi considerată sursă de Calciu, dar nici eliminator. Totuşi persoanele care au calculi renali ar fi bine să limiteze consumul de tomate la maxim 1 / zi şi să consume lichide > 2,5 litri/zi
-          Bulionul din comerţ poate conţine până la 2% sare drept conservant, ceea ce însemnă 20 g de sare / 1 litru (enorm !!!)
-          NU conservaţi bulionul folosind Aspirină şi nici benzoat de sodiu, deoarece aceştia prezintă risc cancerigen !!! (Aspirina ca şi conservant este cancerigenă deoarece prin metabolizare formează acidul hidroxi-benzoic)
-          Evitaţi tomatele murate (gogonelele) deoarece acestea prin fermentare generează Histamina (principala substanţă pro-alergică), care prin metabolizare produce nitrozoderivaţi cancerigeni. Orice aliment murat devine automat acid, determinând pierderi de Calciu din organism pentru corectarea pH-ului.

Sursa: culegere literatura de specialitate

Copiaza codul in pagina web a site-ului tau.
<a href="http://dulceatadeacasa.blogspot.ro/search/label/Despre%20rosie" target="_blank" title="Rosia - http://dulceatadeacasa.blogspot.ro/">ROSIA</a>

vineri, 24 august 2012

Despre coacaze - energizante naturale


Coacazele, energizante naturale

Negre, albe sau rosii, proaspete ori uscate, coacazele sunt pline de vitamine si-ti ofera portia de energie de care ai nevoie zilnic.
            Gustul lor acrisor si intens se datoreaza compozitiei bogate in vitamine si minerale, dintre care vitamina C, magneziu, mangan si fier din belsug. Fortifica sistemul natural de aparare al organismului si pot fi folosite chiar si in cure de dezintoxicare.

Neinvinse in lupta cu anemia
            Daca esti anemica, iti revii rapid savurand suc proaspat de coacaze negre! Poate fi amestecat cu miere pentru un gust mai placut, iar doza recomandata este de cel putin 10 lingurite pentru copii, respectiv 10 linguri pentru adulti, luate inaintea meselor, vreme de o luna. Toate femeile ar trebui sa consume coacaze, iar asta cat mai des, intrucat rezervele de fier sunt afectate luna de luna de ciclul menstrual.

Regleaza tensiunea arteriala
            O cura de coacaze negre este o adevarata binecuvantare pentru sistemul tau cardiovascular. Un consum de 500 de grame pe zi stimuleaza activitatea inimii si adduce beneficii importante daca suferi de arterioscleroza. Hipertensivii vor observa o imbunatatire a valorilor tensiunii dupa doua saptamani de consum.

Alina reumatismul
            Puseele dureroase de care sufera bolnavii de rheumatism scad in intensitate daca include coacazele in meniul lor. Foloseste coacazele sub forma de pulbere – efectul antiinflamator este si mai puternic altfel.

Cel mai bun antialergic
            Cei care au simtit pe pielea lor simptomele rinitei sau conjunctivitei alergice stiu cat de suparatoare sunt ele. Tinctura de coacaz negru este una din solutiile eficiente si lipsite de efecte adverse.

Sirop calmant pentru gat
            Ca sa-l prepare, trebuie sa umpli un borcan de fructe de coacaz negru spalate bine si miere ( un strat de fructe, unul de miere). Dupa doua luni in care amestecul a stat inchis ermetic, se filtreaza si se consuma contra durerilor de gat sau tusei, fiind eficient chiar si in caz de amigdalita, bronsita si alte probleme specifice inceputului toamnei, cand va fi gata preparatul! Se ia cate doua lingurite de sirop de trei sau patru ori pe zi.

Alte beneficii:
   Sunt foarte bune pentru copii, ajutandu-i sa se dezvolte armonios;
-     Elimina toxinele din organism;
-      Intaresc sistemul osos;
-     Alunga starile de oboseala;
-     Sunt de ajutor in tratarea infectiilor intestinale;
   Regleaza activitatea hormonala, inclusive a hormonilor sexuali; 
-      Alina probleme ale pielii precum eczemele sau psoriazisul.

Consumul de dulceata sau jeleu din coacaze previne cu succes racelile.


Tarta cu coacaze si bezea

Ingrediente:
250 g coacaze rosii
4 oua
120 g unt
3 linguri cu lapte
270 g faina
200 g zahar
2 lunguri cu miere
1 pliculet praf de copt
Sare

Mod de preparare:
            Amesteca faina cu praful de copt si un pic de sare. Fa in mijloc o adancitura si pune untul taiat in cubulete, mierea, galbenusurile si laptele. Framanta toate aceste ingrediente pan ace obtii un aluat bine legat.

            Lasa aluatul la rece 15 minute, intinde din el o foaie potrivit de groasa si aseaz-o intr-o forma de tarta. Inteapa din loc in loc cu furculita si coace la cuptor, la foc moderat 10 minute.

            Aseaza deasupra coacazele, toarna albusurile batute spuma cu zaharul. Lasa la cuptor vreo zece minute si serveste dup ace s-a racorit.

Sursa: revista Femeia nr.8 – august 2012

marți, 26 iunie 2012

Faguri cu miere de tei

 Fagurele de miere constituie un excelent tratament pentru tulburările aparatului respirator. În tratarea sinuzitelor se recomandă mestecarea, timp de 15 minute, a unei linguriţe de fagure, lucru care se repetă la o oră, de 4 până la 6 ori. În zilele următoare, timp de o săptămână, se mestecă aceeaşi cantitate de fagure, dar o singură dată în zi. După mestecare, ceara se aruncă. Aceeaşi metodă se poate aplica şi în cazul rinitelor (guturaiul). 



duminică, 17 iunie 2012

Din bogatia naturii - MAZAREA VERDE

MAZAREA VERDE

- O delicatesa care vindeca -

Mazarea este unul din alimentele a caror origine se pierde in negura timpurilor. Se pare ca pentru prima oara boabele verzi ale acestei leguminoase, ruda buna cu fasolea, au fost cultivate pe actualul teritoriu al Chinei, unde dovezile arheologice arata ca era cunoscuta inca de acum 4000 de ani. In Europa, mazarea a ajuns cu mai bine de doua milenii in urma, insa celebritatea a cunoscut-o abia in evul mediu, cand era o delicatesa pe masa regilor europeni. Din bucatariile regale, mazarea a ajuns apoi, treptat, pe mesele oamenilor de rand, mai intai in stare uscata, apoi in forma proaspata, in care este consumata preponderent in zilele noastre.Foarte hranitoare si bogata in proteine, ea s-a raspandit pe toate continentele lumii, tinzand la statutul de aliment de baza, la fel ca orezul sau cartofii. Insa inainte de a ajunge in farfurie, ea isi castigase deja statutul de aliment-medicament. In ce fel de afectiuni si in ce doze se administreaza mazarea vom vedea in continuare, nu inainte de a afla cum se prepara si se administreaza:

Preparate terapeutice din mazare verde

Boabele de mazare au cea mai intensa actiune terapeutica atunci cand sunt gatite proaspete, eficienta lor din punctul de vedere al vindecarii scazand exponential atunci cand le consumam din conserva sau uscate. Cea mai "sigura" este mazarea din pastai, din care vom scoate boabele verzi si fragede. Se mai poate consuma si mazarea congelata, care pastreaza un procent mare din cele opt vitamine si din cele sapte minerale asimilabile, din enzimele si din celelalte principii active continute in ea. In ce priveste gatitul, se aplica principiul cu cat mai bland si mai scurt, cu atat mai bine, asa cum vom vedea in continuare:
Mazarea fiarta in apa se obtine prin punerea boabelor, spalate si alese de eventualele impuritati, intr-o oala de inox, in care apa deja fierbe. Se lasa sa clocoteasca la foc mic. In momentul cand boabele au devenit moi si furculita le zdrobeste cu usurinta, fierberea s-a incheiat. Unii bucatari "profesionisti" adauga bicarbonat de sodiu la fierbere, pentru a mentine culoarea vie a boabelor de mazare - este o greseala, prin aceasta metoda distrugandu-se multe principii active. La mazarea fiarta se pot adauga ciuperci, sos alb si condimente, obtinandu-se soteul de mazare. O alta varianta este sa adaugam in timpul fierberii o lingurita de miere, o lingurita de unt si sare dupa gust, mazarea astfel preparata consumandu-se cu paine prajita.
Mazarea fiarta in aburi se obtine cu ajutorul asa numitelor "steamere", aparate electrice care se gasesc in comert. Inainte de a le fierbe, boabele se spala bine si se curata de impuritati. Dupa expunerea la abur, mazarea se lasa sa se raceasca si se poate consuma simpla (cu ulei de masline si cu sare) ori cu diferite alte legume (morcov, ardei, telina, patrunjel verde, rosii), in salate vegetariene delicioase. Fierberea mazarei in abur este cea mai sanatoasa metoda de preparare termica descoperita pana in prezent, prin care sunt pastrate foarte multe din vitaminele, mineralele in forma asimilabila, pigmentii si alte substante active din aceasta leguminoasa.
Supa crema - se obtine din 300 grame de mazare (proaspata sau congelata), dintr-un morcov, o jumatate de telina si o ceapa de marime medie. Se pun la fiert in doi litri - doi litri si jumatate de apa - morcovul, telina si ceapa, iar dupa 20-30 de minute de fierbere, se adauga si boabele de mazare. Se lasa pe foc pana au fiert toate ingredientele. Se strecoara, zeama se pune deoparte, iar legumele se piseaza sau se mixeaza, pana cand devin ca un piure. Acest piure se combina cu zeama anterior obtinuta prin strecurare, se adauga ulei, sare si piper dupa gust. Supa-crema astfel obtinuta se consuma simpla ori cu smantana si crutoane.


Boli prevenite prin consumul de mazare

* Osteoporoza - mazarea verde, gatita corespunzator, este o excelenta sursa de vitamina K, pe care organismul o foloseste pentru fixarea calciului in oase. De asemenea, mazarea verde contine vitamina B6, care previne eliminarea calciului din oase si fragilizarea acestora. Ca atare, consumul de mazare verde, minimum 200 de grame, de trei ori pe saptamana, este un foarte bun tratament pentru prevenirea pierderilor de substanta osoasa. In lumina acestor date, mazarea este recomandata in mod special femeilor ajunse la varsta menopauzei, care sunt cele mai susceptibile la osteoporoza.
* Prevenirea infarctului - consumul de mazare tine sub control nivelul colesterolului negativ (LDL) din sange, ajuta la reglarea tensiunii arteriale, previne excesul de greutate. Este alimentul ideal in timpul zilelor caniculare de vara, fiind usoara si hranitoare, prevenind puseele de hipertensiune, tulburarile de ritm cardiac si infarctul.
* Boala canceroasa - alaturi de fasolea verde, boabele de mazare sunt printre cele mai bune alimente pentru prevenirea bolii canceroase. De ce? Pentru ca vitaminele (C, A, B1, B2), fibrele insolubile, flavonoidele continute de aceasta leguminoasa sunt tot atatea remedii antitumorale, efectele lor benefice fiind resimtite mai ales atunci cand sunt administrate pe termen lung. Datorita bogatiei sale in substante cu efecte antioxidante, mazarea este utila pentru prevenirea leucemiei, a cancerului pulmonar, colo-rectal, pancreatic. De asemenea, boabele sale verzi sunt utile in profilaxia formelor de cancer hormono-dependente, cum ar fi cel ovarian, de col uterin, de prostata sau la san.
* Cancer de prostata - boabele de mazare sunt o excelenta sursa de seleniu in forma asimilabila. Conform unor studii americane facute in 2003, o suplimentare a cantitatii de seleniu din alimentatie aduce dupa sine o scadere cu pana la 35% a riscului de a dezvolta cancer la prostata.

Tratamente interne

* Hipertensiune arteriala - un grup de cercetatori de la Universitatea Manitoba (Canada) au descoperit in boabele mazarei o proteina care administrata pe cale orala duce la o scadere cu 20% a tensiunii arteriale. Studii de medicina experimentala, menite sa clarifice mecanismele prin care aceasta substanta are efecte hipotensoare, sunt in plina desfasurare, insa un lucru este cert de pe acum: consumul de mazare este un remediu excelent contra valorilor ridicate ale presiunii sanguine. Ca atare, mai ales in perioadele cu risc ridicat pentru hipertensivi (cum ar fi zilele caniculare sau cele cu nivel ridicat de stres), se recomanda consumul de mazare verde. Doza zilnica recomandata este de 150-250 de grame de boabe proaspete.
* Ischemie cardiaca, ateroscleroza - vitaminele si flavonoidele din boabele de mazare impiedica oxidarea colesterolului si trigliceridelor pe peretii arterelor, prevenind sau stopand procesul de ingrosare a acestora. Se recomanda o cura cu o durata de 4-8 saptamani, timp in care se recomanda consumarea de trei ori pe saptamana a 150 de grame de mazare verde, eventual in alternanta cu fasolea pastai, care are efecte similare contra ischemiei cardiace.
* Anemie feripriva - mazarea verde este bogata in fier, o portie de 250 de grame din aceasta leguminoasa continand aproximativ 40% din necesarul zilnic din acest oligoelement. Mai mult, mazarea este bogata si in magneziu si vitamina B6, care sunt esentiale pentru asimilarea fierului si pentru combaterea anemiei. Contra acestei afectiuni se recomanda o cura de o luna cu mazare, din care se consuma cate 150-250 de grame o data la doua-trei zile. Pentru o mai mare eficienta se introduc in dieta si alte alimente bogate in fier, cum ar fi galbenusul de ou, fasolea verde, spanacul, urzica.
* Adjuvant in bolile renale - consumul de mazare ajuta in mod special persoanele cu afectiuni renale (infectii cronicizate, chisturi, litiaze recidivante) la care apar si probleme cum ar fi edemele, hipertensiunea arteriala si alte tulburari cardio-vasculare. Profesorul Rotimi Aluko, un biochimist canadian, a prezentat aceste concluzii la conferinta organizata de "American Chemical Society" din 2008, cercetarile sale fiind primele care demonstreaza faptul ca un produs alimentar natural poate sa atenueze semnificativ simptomele maladiilor renale.
* Diabet - mazarea face parte dintre alimentele recomandate pentru stabilizarea glicemiei pacientilor cu diabet de tip I si II. Desi este bogata in hidrati de carbon, avand chiar un gust dulce pronuntat, mazarea contine fibre alimentare si unii compusi cu efect usor hipoglicemiant, ceea ce o face usor de tolerat de catre diabetici. Ea are, de asemenea, efecte diuretice si previne complicatiile cardiovasculare ale diabetului.
* Infectia cu Helicobacter - boabele de mazare germinata sunt o specialitate a bucatariei chineze. Semintele plantei se umezesc periodic cu apa calduta si se tin la intuneric, unde se lasa pana le ies primii coltisori, care arata inceperea procesului de germinare. Germenii de mazare astfel obtinuti se consuma in salatele de cruditati, impreuna cu morcov, telina si sfecla rosie. In procesul germinarii, in boabele de mazare este sintetizata o substanta fenolica, ale carei proprietati antibiotice asupra Helicobacter pylori sunt incredibil de puternice. Studii facute in laboratoarele Facultatii de Medicina a Universitatii din Massachusetts (S.U.A.) arata ca aceasta substanta, pur si simplu, distruge, chiar in concentratii incredibil de mici, aceasta bacterie "vinovata" de multe din cazurile de ulcer si de gastrita. Se recomanda, asadar, germenii de mazare consumati ca atare (50 grame pe zi) sau chiar ceaiul obtinut prin infuzarea acestor germeni (10 lingurite la un litru de apa), in cure de 14 zile.
* Constipatie - fibrele alimentare continute de mazarea verde, laolalta cu polizaharidele pe care aceasta leguminoasa le secreta in boabele sale, au darul de a debloca tranzitul intestinal si de a elimina toxinele din colon. Se recomanda mazarea fiarta, preparata cu miere si cu unt (a se vedea retetele prezentate anterior), cate o portie de 250 de grame pe zi.
* Epuizare, sindromul oboselii cronice - in boabele mazarei gasim o combinatie de vitamine din complexul B, dar si unele minerale (magneziu, fier, seleniu) cu efecte exceptionale in combaterea starilor de oboseala. Mai mult, mazarea este un aliment usor digerabil, bogat in zaharuri usor asimilabile (care sunt hrana creierului) si in proteine cu grad scazut de toxicitate. Ca atare, atunci cand avem nevoie de o regenerare rapida, fizica sau psiho-mentala, o portie de supa-crema de mazare sau o salata cu multa mazare fiarta poate face adevarate minuni.
* Imbunatatirea capacitatii de efort fizic - prin continutul sau de vitamina B1, B2, B3, B6, dar si de fier usor asimilabil, mazarea este un sustinator de efort redutabil. Este un aliment care furnizeaza multa energie ce favorizeaza o mai buna oxigenare celulara, fiind folosita tot mai mult in hrana loturilor sportive. Se recomanda consumul a 1-1,2 kilograme de mazare saptamanal in perioadele de efort intens, mai ales facut in conditii termice extreme (frig sau caldura exagerata).

Intr-un bob de mazare...

* Vitamina A - o portie de mazare (160 de grame) contine nu mai putin de 35% din necesarul de vitamina A pentru o zi. Vitamina A este esentiala pentru piele, pentru ochi, pentru sistemul imunitar, pentru prevenirea si combaterea unor afectiuni tumorale.
* Vitaminele complexului B - boabele de mazare contin vitaminele B1, B2, B3, B6. Mazarea este cunoscuta mai ales ca una din cele mai bune surse alimentare naturale de vitamina B1, doua sute de grame de boabe verzi continand aproximativ 32% din necesarul zilnic din aceasta vitamina foarte importanta pentru activitatea cardiovasculara, a sistemului nervos si digestiv.
* Vitamina C - este supranumita si vitamina imunitatii, deoarece are un rol esential in mentinerea sanatatii si functionalitatii sistemului natural de aparare al organismului. Dar rolul sau nu se limiteaza la atat, vitamina C fiind esentiala si pentru sistemul cardiovascular, pentru sistemul muscular si cel nervos. Ei bine, si la acest capitol mazarea verde este pe podium, doua sute de grame din acest aliment preparat corespunzator asigurand nu mai putin de 40% din necesarul zilnic de vitamina C.
* Vitamina K - alaturi de fasolea verde, mazarea verde este un lider de necontestat in acest domeniu, o portie de 160 de grame de boabe verzi asigurand aproximativ 52% din necesarul zilnic din aceasta vitamina, foarte importanta pentru inchiderea ranilor si pentru coagularea sangelui, dar si pentru rezistenta oaselor, ea ajutand la "sudarea" moleculelor de calciu din os.
* Fosfor - intr-un sfert de kilogram de mazare gasim aproape o treime din ratia zilnica necesara de fosfor. Fosforul este un oligoelement esential pentru sistemul nervos, pentru regenerarea celulelor si pentru consolidarea oaselor.
* Potasiu si magneziu - o portie de 160 de grame de mazare verde contine 22% din necesarul zilnic de potasiu al unui adult si 15% din necesarul de magneziu. Ambele minerale sunt esentiale pentru mentinerea functionalitatii inimii (ele alcatuiesc si celebrul "Aspacardin", folosit in aritmia cardiaca), pentru sanatatea sistemului nervos si al celui muscular.
* Zinc - este un oligoelement necesar pentru activarea sistemului imunitar, pentru refacerea tesuturilor distruse, precum si pentru functia de reproducere (atat la femei, cat si la barbati). Intr-o portie de mazare gasim aproximativ 12,6% din necesarul zilnic de zinc.
* Seleniu - ne referim, evident, la seleniul in forma organica, asimilabila, care este un remediu extraordinar pentru prevenirea si combaterea cancerului, dar si pentru intarirea imunitatii, pentru combaterea infertilitatii la barbati, pentru sustinerea functiei pancreasului. Un studiu facut in Slovenia arata ca boabele de mazare sunt printre cele mai bune surse naturale pentru acest oligoelement. Procentajul de seleniu depinde foarte mult si de tipul de sol pe care aceasta leguminoasa creste.


Precautii si contraindicatii

Mazarea verde va fi consumata cu prudenta de catre persoanele care au un nivel foarte ridicat al ureei in sange sau care au litiaza renala cu urati, deoarece boabele sale contin asa-numitele purine, care dupa ce sunt metabolizate dau ca "reziduu" in organism acidul uric.

Sursa:  http://www.formula-as.ro

vineri, 16 martie 2012

Din bogatia naturii: DOVLECELUL SI DOVLEACUL

Generalitati

In engleza, cuvantul "dovlecel" (squash) deriva din denumirea "askutasquash", ceea ce inseamna in limba Narragansett (limba nativilor indieni) "leguma verde care se mananca cruda". Aceasta informatie a fost documentata de catre Roger Williams, cel care a fondat statul american Rhode Island. Denumirea "askutasquash" a fost scrisa pentru prima data intr-o publicatie din anul 1643, A Key Into the Language of America. Alte denumiri asemanatoarea ale plantei se afla si in limba Algonquian.Fructul dovleacului este clasificat drept "pepo" de catre botanisti, care este de fapt un soi de boaba cu o coaja groasa si miez moale. Pepo, denumire care se trage de la ovarul interior al plantei, este caracteristic familiei de dovlecei cucurbitacee. In termeni culinari, atat soiurile de vara, cat si cele de iarna sunt in general considerate legume chiar daca dovleacul poate fi folosit si in prajituri.
 

Dovlecelul in bucatarie

Chiar daca in bucatarie dovlecelul este considerat o leguma, din punct de vedere botanic, acesta este un fruct. Dovleceii pot fie serviti proaspeti (in salate), gatiti (umpluti cu carne, prajiti sau copti), iar soiurile mici de dovlecei, denumiti pattypan, se consuma de obicei murati.
In plus fata de fruct, alte parti ale plantei sunt comestibile. Semintele de dovlecel pot fi mancate direct , pisate si amestecata cu diferite paste, mancaruri, unturi. Acestea pot fi transformate intr-o faina fina (care se obtine mai ales din dovelecii Hulless) sau presate pentru extragerea uleiului de dovleac.
Fructele nu sunt singurele comestibile din planta de dovlecel. Vlastarii, frunzele si carceii, pot fi mancati proaspeti, iar florile acestei plante sunt un alt element important al bucatariei native americane si nu numai.
 
Leguma de toamna, dovleacul sau bostanul este recomandat in alimentatia umana datorita continutului bogat in vitamine si caroten. Atat miezul cat si semintele dovleacului sunt benefice pentru sanatatea noastra datorita proprietatilor nutritive, diuretice si sedative. Semintele neprajite de dovleac sunt bune impotriva viermilor paraziti. In Romania, dovleacul este cultivat intercalat in culturile de porumb. Stiati ca... cel mai greu dovleac din lume cantarea 665,4 kg?

Povestea lui
Cuvantul “pumpkin” din limba engleza vine de la grecescul “pepon” care inseamna “dovleac mare”. Cantalupul, castravetele si dovlecelul sunt inruditi cu dovleacul (Curcubita maxima). Cei mai mari producatori de dovleci sunt Statele Unite, India, China si Mexic. “Capitala dovlecilor” pentru toata lumea este Morton, statul Illinois (SUA), unde se afla fabrica de procesare a dovlecilor Libby.

Dovlecii cei mai potriviti pentru sarbatoarea de Halloween nu sunt neaparat cei mai buni si pentru placinta. De fapt, sunt doua categorii diferite de dovleac: pentru conserve si decorativ. Portocaliul nu este singura culoare a lui; mai exista alb, albastru australian si o varietate rosie in Europa, Rouge d’Etant.

Varsta semintelor de bostan gasite in Mexic a fost estimata la cel putin 7500 de ani. Dovlecii erau un sprijin de nadejde in cultura amerindienilor si folositi in intregime nu numai ca aliment, ci si fabricandu-se covorase si alte obiecte din coaja. Prima placinta cu dovleac, a fost facuta de colonistii din Statele Unite, care au scobit un dovleac si l-au umplut cu miere, lapte si arome, apoi l-au copt.

Consum si dietoterapii
Dovleacul este o sursa buna de fibre, potasiu, seleniu, vitamina A, beta-caroten, alfa-caroten, beta-criptoxantina si luteina. Semintele de dovleac sunt o sursa buna de grasimi omega-3 si o sursa excelenta de fitosteroli, care pot fi de ajutor in cazul prostatei marite si in reducerea colesterolului.

Medicina traditionala sugereaza ca semintele de dovleac ar trebui consumate pentru reducerea glandelor prostatice. La chinezi, dovleacul e folosit de medicina traditionala pentru a inlatura complicatiile bolilor cronice cauzate de diabet. Semintele neprajite de dovleac mancate la inceputul starii de greata ajuta la reducerea ametelii si nesigurantei in miscari.

Consumul frecvent de dovleac este asociat cu scaderea riscului de aparitie a cancerelor gastric, mamar, pulmonar si colorectal. Prin consumul de dovleac se realizeaza un control mai bun al glucozei in sange. Acizii grasi omega-3 din semintele de dovleac crude pot fi benefice pentru persoanele care sufera de astm.

Datorita fibrelor de calitate pe care le contine, dovleacul poate fi consumat si de persoanele cu digestie dificila. La persoanele care sufera de migrene sunt indicate comprese reci cu suc de dovleac. Compozitia bogata in vitamine (A, B, E si C) si cantitatea mare de caroten (120 mg) contribuie la prevenirea bolilor cardiovasculare, a imbatranirii premature si a cancerului.

Toate soiurile de dovleac au efecte sedative asupra sistemului nervos si sunt recomandate in dieta astenicilor. Consumand 50 g de seminte ne asiguram 300 mg de magneziu, doza zilnica recomandata de terapeuti.

Remedii cu seminte de bostan:

-    Amestecul din miezul a 20 g seminte prajite usor si pisate cu putin zahar sau miere si 150 apa calda este bun mamicilor care alapteaza. Amestecul se bea timp de 5 zile, dimineata si seara.
-    Impotriva insomniei: consumati un amestec realizat din 2 linguri de seminte decojite, fierte intr-o cescuta de lapte.
-    Combaterea diabetului: 30 de g seminte, curatate si fierte la foc mic in 500 ml apa, timp de o ora; zeama obtinuta se bea dimineata, pe stomacul gol si seara, inainte de culcare.
-    Impotriva pistruilor: se foloseste o pasta preparata din seminte pisate si amestecate cu putin ulei de masline.

Secrete in folosirea dovleacului:
-    Pentru copt, cautati “dovleacul de placinta” sau “dovleacul dulce”, soiuri care sunt mai dulci si mai putini apoase decat dovlecii decorativi sau porcesti (pentru animale).
-    Alegeti dovleacul mai greu si cu o forma agreabila.
-    Se pastreaza in locuri racoroase si uscate. Odata taiat, dovleacul trebuie preparat in aceeasi zi.
-    Cand dovleacul se prepara, se indeparteaza coada cu un cutit si se taie in doua. Se scot semintele si atele. Semintele se pot usca sau praji.
-    Dovleacul se taie in cuburi mari, se curata si se fierbe sau se opareste.
-    Copt in cuptor: dovleacul se taie in bucati si se tine in cuptor timp de o ora, la 125 ºC, sau pana se inmoaie.
-    Taiati dovleacul cubusoare, fierbeti la abur si presarati nucsoara.
-    Faceti un piure din dovleac si morcovi, ceapa taiata, praz, telina si patrunjel pentru o supa simpla.
-    Semintele de dovleac se prajesc dupa ce se spala bine si se intind pe o tava de copt. Se tin la cuptor la 190 ºC, timp de 20-30 de minute, pana se usuca si se rumenesc putin. Se lasa la racit si se servesc cu sare, daca se doreste.

Reteta pentru gurmanzi: Placinta de dovleac
Pentru placinta se foloseste un aluat fraged obtinut din apa (6 linguri), ulei de masline (6 linguri) si faina (200 g). Aluatul se tine la rece o ora. Umplutura se obtine din miez de dovleac fiert si pasat, amestecat cu vanilie, scortisoara si zahar. Placinta se coace la foc potrivit 30 de minute. Se pudreaza cu zahar vanilat sau nuca de cocos.

citynews.ro

Cultivarea

 
Dovlecelul ( squash ) se refera de obicei la specia Cucurbita pepo nativa din Mexic si America Centrala si care se mai numeste si "marrow". In America de Nord, dovleceii sunt grupati in doua categorii, cei de vara si cei de iarna, aceasta denumire fiind data de fapt de momentul recoltarii. Dovlecelul urias se trage din genele clasei Cucurbita maxima, iar printre soiurile inrudite cu dovlecelul se afla si dovleacul si zucchini.

Dovezile arheologice arata ca dovlecelul ar fi fost cultivat in Mezoamerica in urma cu 8.000 sau chiar 10.000 de ani. Dovlecelul a fost una dintre cele "Trei Surori" cultivate de nativii americani, cele "Trei Surori" fiind plantele indigene americane: porumb, fasole si dovlecel. Acestea erau de obicei sadite impreuna, tulpina porumbului folosind drept suport pentru fasolea cataratoare si fiind capabila sa dea umbra necesara dovlecelului.

Dovlecii de vara sunt culesi cand coaja
este inca subtire si miezul moale. Aceste fucte se consuma de obicei imediat ce sunt culese.






Dovleceii de vara se dezvolta rapid, deci verificati zilnic fructele pe masura ce se formeaza. Chiar daca multi obisnuiesc sa ii manance mari, acesti dovlecei de vara sunt mult mai dulci si fragezi cand sunt mai mici. Taiati zucchini si alti dovlecei cu forma alungita cand au doar cativa cm in lungime. Ceilalti cand au diametru de aproximativ 25 cm. Culegetii chiar daca nu ii veti manca pe toti. Oferiti-i in dar sau puteti sa ii prelucrati in ingrasamant. Daca ii veti lasa sa creasca pe planta si sa ajunga la maturitate, planta va elibera un hormon ce va opri cresterea altor fructe.  Culegeti constant pentru a incuraja productia de noi fructe. Florile de dovleac sunt comestibile. Alegeti doar florile de gen masculin ( acestea sunt produse primele si sunt florile care nu au la baza un mic dovlecel)

Dovlecei sanatosi! 

Dovleceii 'Long White Bush' (Cucurbita pepo) sunt legume de tip castravete, cu o aroma fina, din ce in ce mai populare in ultimii ani. Este un soi verde deschis, foarte productiv si foarte gustos. Pentru a prelungi perioada de recoltare, culegeti fructele cu regularitate, inainte ca acestea sa creasca prea mari. Fructele au gustul cel mai bun cand ajung la lungimea de 15-18 cm. Dovleceii 'Long White Bush' sunt foarte sanatosi si au un continut foarte mare de fier!


 Leguma de toamna, dovleacul sau bostanul este recoltat toamna si este recomandat in alimentatia umana datorita continutului bogat in vitamine si caroten. Atat miezul cat si semintele dovleacului sunt benefice pentru sanatatea noastra datorita proprietatilor nutritive, diuretice si sedative. Semintele neprajite de dovleac sunt bune impotriva viermilor paraziti. In Romania, dovleacul este cultivat intercalat in culturile de porumb. Stiati ca... cel mai greu dovleac din lume cantarea 665,4 kg?

duminică, 12 februarie 2012

Despre hrisca


HRISCA, GRAUL NEGRU

Hrisca nu este o cereala, fiind mai degraba inrudita cu rubarba, insa, pentru ca este folosita de atata amar de vreme drept materie prima pentru turte, clatite si paine, poate fi tratata ca o cereala.

Prima data a fost cultivate, se pare, in estul Asiei, cu 6.000 de ani inainte de Hristos. Putin care putin, a cucerit toata lumea datorita calitatilor sale: creste repede si aproape oriunde, este foarte hranitoare, fiind folosita ca si medicament. La noi si prin Balcani, primele atestari au fost in 4.000 i.H. Hrisca a fost si este inca la mare pret ca aliment in Rusia si Ucraina, dar si in nordul Frantei. La noi, a revenit in actualitate de cand lumea e mai atenta la ce mananca. Pana de curand, era cunoscuta doar in zona Bucovinei, cu o puternica influenta ucraineana. Si unde hrisca era si este folosita la budinci, pilafuri, sarmale, caltabosi, etc. I se spune “grau negru” pentru ca multa vreme a fost folosita la fel ca graul (fiind insa mai ieftina si mai sanatoasa decat acesta).

Buna pentru diabetici si hipertensivi

Hrisca are valoare nutritiva mare, este bogata in proteine, dar si saraca in lipide si glucide. E plina de minerale precum fosfor, iod, calciu(mai mult decat graul), fier si vitamine B. Ca urmare, este recomandata in dieta diabeticilor. Hrisca este si o excelenta sursa de magneziu. In plus, un principiu active continut de hrisca, denumit colina, ajuta la reducerea si la stabilizarea valorilor tensiunii arteriale.

Spaima colesterolului

O dieta bogata in hrisca (circa 100 g pe zi) tine sub control nivelul colesterolului rau (LDL) si scade trigliceridele din sange. Mai mult, intareste vasele subtiri de sange. Colina de care aminteam mai sus ajuta la regenerarea celulelor hepatice, iar flavonoidele stopeaza ingrosarea arterelor coronare si previn formarea trombusurilor, fiind recomandate ca adjuvant in tromboflebita.

Cum se mananca:

Se prepara asijderea orezului. Si se pot face din ea o multime de feluri de mancare. Daca pui boabele la inmuiat in apa calduta de seara pana dimineata, le poti folosi, dupa ce le-ai scurs bine, pe post de cereale, cu lapte sau cu iaurt. Sau faci un amestec cu fructe uscate, seminte si putina miere pe care-l mananci la micul dejun. O poti fierbe: speli hrisca, o lasi la inmuiat 1-2 ore, apoi o pui la fiert in de doua ori mai multa apa. O folosesti in salate sau, in amestec cu legume fierte, in pilaf. Hrisca fiarta in lapte, la care se adauga miere si scortisoara, se numeste caşă si este un mic dejun traditional rus si ucrainean.

REMEDII CU HRISCA

Macerat in lapte: amesteca doua linguri cu faina de hrisca cu trei lunguri cu lapte; lasa peste noapte la loc cald, iar dimineata, bea pe stomacul gol. Tratamentul este bun si pentru intarirea vaselor subtiri de sange.

Pulbere: prajeste boabele de hrisca in tigaie pana devin inchise la culoare, apoi rasneste-le cu rasnita de cafea pana obtii o pulbere fina. Iei doua lingurite dimineata, cu apa sau ceai, cu o ora inainte de masa. Ajuta la scaderea tensiunii arteriale.

Boabe: amesteca o lingura cu boabe cu trei linguri cu iaurt. Lasa de sear ape dimineata intr-un loc caldut. Dimineata, mananci iaurtul cu hrisca, pe stomacul gol. Acest remediu scade glicemia, e de ajutor in reglarea metabolismului.

Clatite bretone:
Se prepara din faina de hrisca, lapte, oua, sare si mult unt. Ies mai inchise la culoare, dar mult mai sanatoase decat cele clasice (sunt lipsite de cholesterol, dar bogate in proteine si vitamine). Se umplu cu somon, branzeturi, pui, sunca.

sursa: revista Femeia de azi nr.6/2012

sâmbătă, 11 februarie 2012

Piscoturi cu crema si nuci

            M-a lovit intr-o zi dorinta sa mananc ceva dulce dar nu vroiam sa pierd mult timp preparandu-l, asa ca am aruncat un ochi la ce mai aveam prin camara, am ales produsele si in 10 min totul a fost gata. Iata ce am ales: un pachet de piscoturi, o punguta de miez de nuca, un plic de crema pentru prajituri cu gust de ciocolata de la dr.Oetker, borcanul de dulceata de trandafiri si din frigider am luat laptele pentru crema.
Ce am facut cu ele:
- am facut crema : intr-un bol am pus laptele si praful dr.Oetker. Am mestecat cu telul pana a devenit consistenta;
- am dat prin masina nuca; am pus-o peste crema; am mai adaugat putina esenta de rom;
- am luat piscoturile unul cate unul, le-am inmuiat in sirop (facut din dulceata de trandafiri diluata cu apa) si le-am asezat pe un platou;
- am pus crema peste primul rand de piscoturi , apoi am pus si restul pana le-am terminat;
- am presarat nuca de cocos si bombonele colorate pentru design si gata desertul.


 A iesit ceva foarte bun; combinatia de ciocolata,rom, nuca si aroma de trandafiri s-au combinat perfect intr-un gust unic. Merita sa incercati!








Budinca de tapioca cu dulceata

Va prezint un desert delicios care nu e complicat si e gata in 35 min.

BUDINCA DE TAPIOCA CU DULCEATA(de trandafiri, de cirese amare, de coacaze rosii sau gem de macese)

Ce va trebuie:
1/2 cana de tapioca (o gasiti la magazinul Plafar)
3 cani de lapte
1 ou
putin zahar vanilat sau esenta de vanilie
un praf de sare
si binenteles...dulceata:)
Am luat batranul ceaun si am pus laptele la fiert. Am adaugat granulele de tapioca.
Am lasat sa fiarba la foc mic si intre timp m-am ocupat de ou. Am separat galbenusul de albus.
Am amestecat galbenusul cu putin zahar vanilat. Tin sa mentionez ca evit sa mananc dulce foarte mult si, tinand cont ca la sfarsit adaugam dulceata, desertul nostru va fi destul de dulce. In loc de zahar vanilat puteti adauga esenta de vanilie si zahar sau numai esenta de vanilie.
Albusul l-am batut cu putina sare.

Nu uitati sa mestecati in tapioca din cand in cand pentru ca are tendinta de a se lipi la fiert. Daca se ingroasa repede si vi se pare ca nu mai are lichid sa fiarba, mai adaugati putin lapte din cand in cand. Tapioca trebuie sa fie la final transparenta.Dureaza in jur de 20-30 min sa fiarba.
Inchidem ochiul de la aragaz. Adaugam galbenusul si albusul si amestecam.

O turnam in boluri.
O lasam sa se racoreasca apoi adaugam dulceata (de cirese amare, de coacaze rosii, de trandafiri sau gem de macese)
Ornam cu putina frisca daca avem.

Va urez POFTA BUNA!